La Londra am venit cu romanul „Codul lui Zoran”, lansat împreună cu cartea „Negustorul de pipe” a lui Paul Gabor, amândoi am fost invitații Autograph Romania. Cărțile ne-au fost prezentate de Anda Vahnovan și Cristian Gabriel Groman, iar evenimentul a fost transmis de My Romania Community, prin amabilitatea lui Cristian Stîncanu (puteți vedea la sfârșitul articolului video-ul). Am răspuns întrebărilor, iar înainte de sesiunea de autografe am acordat prima semnătură în albumul Autograph Romania. Am încheiat seara într-un pub tipic englezesc, unde am socializat. Îmi place Londra, îmi place publicul de acolo și felicit efortul Floriei Teleman, care ne-a invitat. Am rugat-o să răspundă la câteva întrebări despre ea și „copilul” care începe să meargă.
1. De când ești în Anglia și cum te-ai acomodat, ce bariere ai avut de trecut?
Sunt în Anglia de 9 ani. Primul prag de trecut a fost acela al limbii. Cunoşteam limba engleză din şcoală şi din conversaţii sporadice. Acum eram nevoită să o vorbesc ca pe limba maternă. În primul an, poate şi al doilea, am scris caiete întregi de texte culese din ziare şi din dicţionare explicative. Treptat am dobândit fluenţă şi încredere în limba engleză vorbită de mine. Cultura, mentalitățile şi stilul de viaţă total diferite nu m-au inhibat, dimpotrivă mi-au stârnit dorinţa de a le cunoaşte cât mai bine şi am avut norocul să le cunosc la nivel excelent educat. În aceeaşi măsură am stârnit şi eu curiozitate şi a trebuit să explic în detaliu ce anume m-a făcut să iau decizia radicală de a pleca din ţară. Bariera pe care au trecut-o englezii din anturajul meu, să înţeleagă contextul politic, social, economic din ţara noastră, să empatizeze la nivel individual şi să mă integreze în viaţa lor a fost un proces de durată, la care am contribuit substanţial.2. Care este legătura ta cu cărțile, de unde această pasiune ?
Legatura mea cu cărţile e din copilărie. Provin dintro familie de ţărani mutaţi la oraş tocmai pentru ca cei doi copii ai lor să aibă acces mai uşor la carte, la educaţie. Prima bibliotecă din casa noastră s-a format şi a crescut în acelaşi timp cu mine, copilul mai mare. În adolescenţă citeam zi şi noapte, nu aveam timp să învăţ la materiile şcolare din cauză de citit. Mai tarziu, mi-am disciplinat această nevoie, dar pasiunea a rămas constantă. Am cochetat şi cu scrisul, dar a rămas o simplă tentativă, aproape uitată. Nu m-am despărţit niciodată de carţi, de citit, in general. Sunt parte din nevoile mele vitale.
Puteti citi interviul integral pe pagina Corinei
